CLAROBSCUR

24 mai 2021
tehnica-clarobscrurului

Img.: „Originea pacatului” fotografie din seria Evolution

Cuvant inainte

Cu ceva timp inainte sa pasesc in domeniul aprofundarii istoriei artei, am fost fascinat de picturile din perioada Renasterii, a artei flamande si a stilului baroc. Din punct de vedere stilistic si in raport cu epoca in care au fost realizate, mi se par cele mai desavarsite lucrari pe care a putut sa le genereze omenirea, in toata perioada sa de exercitiu artistic.

Pe masura ce am aprofundat arta fotografica, am inceput studiul asupra utilizari unei singure surse de lumina,  rezultand serii de fotografii care mi-au captat toata atentia. Exploatand  aceasta idee am cautat replic, cu ajutorul tehnicii fotografice, imagini similare cu picturile ce utilizeaza procedee de claroscur.

CE ESTE CLAROBSCURUL

In teorie clarobscrurul este tehnica de redare a spatiului, pe o suprafata plana, utilizand lumina, mai exact contrastul dintre lumina si umbra (clar-lumina / obscur – intuneric). Astfel este generata o iluzie a spatiului, similara daca vreti a spune, efectelor 3D din ziua de astazi.

Toata aceasta tehnica are la baza o idee simpla: forma sau culoarea, este perceptibila ochiului uman doar in prezenta luminii. Stapanand acesta tehnica poti genera efecte creative de spatiu intr-un plan bidimensional.

In perioada de apogeu al stilului baroc, picturii au reusit stapanind mestesugul luminii sa genereze iluzia realitatii insasi!

Artistii ce utilizeaza tehnica clarobscurului, studiaza lumina, raporturile dintre valorile inchise si deschise.   Lumina este redata in compozitie, asemeni unui reflector indreptat catre zonele de maxim interes pe care le accentuaza. Restul detaliilor sunt lasate in umbra, conferind un aer de dramatism si mister intregii compozitii.

Sursa de lumina este usor de identificat, chiar daca luminatorul (felinar, lumanare, vitraliu, etc.) nu este prezent in compozitie. Se poate lesne observa locul de provenienta (urmarind unghiul de provenienta al luminii) .

NASTEREA  CLAROSCURULUI

In vremea renasterii italiene (sec. XIV d.Hr.), interesul pentru arta clasica, i-a determinat pe artistii acelor vremuri, sa imbunatateasca tehnicile de umbrire, ce erau folosite inca din perioada antichitatii.

Insa denumire de clarobscur provine din italiana,  chiaro traducandu-se: lumină și scuro întuneric.

in perioada duecento si trecento (PRERENASTERE) era utilizata de artisti,in special de reprezentantii scolii florentine,  maniera latina de redare a iluziei spatiului, tehnica ce presupunea modeleul in clarobscur.

Insa artistul care a inovat tehnica tehnica de umbrire si a pus intr-adevar pecetea efectului “clarobscur” este Leonardo da Vinci. Maestrul, a reusit sa atribuie o alta dimensiune lucrarilor sale, prin redarea armonioasa a valorilor luminii si a intunericului.

Leonardo da Vinci – Madona printre stanci (aprox. 1482)

Leonardo, preia principiile opticii mostenite din antichitatea greco-romana insa se manifesta si ca un extraordinar observator si documentator al fenomenelor.

CHUARISCURO SI SFUMATO

Pentru un efect artistic desavarsit, artistii renasterii, au inceput sa utilizeze, in cadrul compozitiilor tehnici de clarobscur (chiaroscuro) combinate cu tehnica “SFUMATO”. Aceasta presupunea ca trecerea de le zonele luminate catre zonele intunecate de se realizeze fara linii de contur predefinite, realizate prin gradienti tonali foarte fini, aproape imperceptibili,  asemeni unei perdele de fum.

Pioneratul in combinarea acestor doua tehnici ii apartine lui Leonardo da Vinci, iar  cel mai elocvent exemplu il reprezinta capodora sa “Mona Lisa”.

APOGEUL TEHNICII DE CLAROBSCUR

Pe masura ce tehnica clarobscurului este tot mai des absorbita in lucrarile curentelor manierism si baroc, o alta personalitate cu greutate va duce aceasta tehnica pe noi culmi:  Caravagio.

Maestrul Michelangelo Merisi da Caravaggio pe numele sau complet,  reuseste sa duca tehnica la extrem, adesea intunecand o mare parte din fundalul lucrarii si luminand puternic subiectele din prin plan, concentrand lumina dintr-o singura sursa. Rezultatul sunt opere desavarstite, pline de mister.

Va dati seama pentru acele perioade, in care in lipsa mijloacele de redare a imaginii erau aproape inexistente pentru omul rand, aparitia asfelor de opere, erau comparabile cu marile realizari din domeniul roboticii de astazi.

Lucrarilor cu Caravaggio au avut un ecou profund in epoca. Numarul mare pictori si entuziasti ce au inceput sa ii copiezi stilulul au dus catre nasterea termenului de: carravagianism.

CHIAROSCURO IN ARTA UNIVERSALA

Sfantul Ieronim in temnita

Chiar daca abordarea tehnicii ne poate duce cu gandul in zona Italiei, nu trebuie sa trecem cu vederea lucrarilor maestrilor flamanzi.

Tarile nordice duc tehnica intunericului si a luminii mult mai departe decat o fac artistii din Peninsula Italica.

Cel mai reprezentativ exemplu in gasim in opera lui Rembrand.

Rembrand a avut o abordare mai subtila a tehnicii, trecerile de la lumina la intuneric sunt mult mai rafinate, nu atat de bruste precum cele caravagianiste. Nota personala a mastrului, in portrete, consta in pastrarea unor vaste parti din figura in umbra, doar cu o anumita parte din aceasta expusa la lumina ce vine din lateral sau unghi de 45 grade. Fundalul este radat in tonalitati mijlocii.

Un alt artist, de origine franceza de data aceasta, reda cu desarvire tehnica, utilizand ca principala de iluminat, lumina lumarilor. Maestrul Georges de la Tour, genereaza adesea  o lumina calda si straluciri calde in operele. O nota aparte o reprezinta eclerajul ce are ca punct de pornire o lumanare, felinar.

CLAROBSCURUL – tehnica de provenienta antica

In registrul Istorie Artei, utilizarea tehnicii de clarobscur, poate fi identificata pana in antichitate, plasandul pe Apollodor Skiagraphos, un faimos pictor al Greciei Antice, drept primul artist ce stapaneste aceasta tehnica. Deoarece termenul de “chiaroscuro” , ne parvine mai tarziu, tehnica lui Apollodor, este denumita: skiagraphia (pictarea umbrelor), practic o tehnica de umbrire, precursoare a clarobscrurului.

Tehnica a fost rapid preluata de catre contemporanii si urmasii lui Apollodor, pictura din Grecia Antica fiind considerata desavarsita.

Johann Georg Hiltensperger, strugurii lui Zeuxis’ si pasarile cerului (1842)

Cunoastem din materialele istorice faptul ca vechii greci stapeau cu maiestrie efectele luminii, raporturile dintre lumina si reflexie, stapanirea luciului, reactia luminii la diferite suprafete. De atunci era o disctinctie clara intre fenomenul de LUMEN  (lumina) si SPLENDOR (reflexie).

Spre exemplu istoricul Plinu cel Batran, ii recunoaste meritele de maestru desavarsit ale lui Apelles, pictorul personal al lui Alexandru cel Mare:

„Picta ceea ce nu poate fi pictat: tunetul, scanteierea, fulgerul”

OPINII PERSONALE

Ochiul uman este atras instinctiv de zonele luminoase, ce pot fi puncte focale in cadrul plajei de vedere. Nivelul contrastului dintre lumina si intuneric va influenta atmosfera generala (starea de spirit) a compozitiei.

Dar oare nu putem cauta  expremimari ale “luminii in intuneric” si acele fascicule creative de lumina, care razbat in interiorul pesteriilor, unde salasluiau, nu pana mai demult, stramosii nostri?

Nu tot acolo, proto-artistii comunei primitive, fascinati de proiectiile luminii asura peretii grotelor, cu ajutorul mintii, incep a le da sens si interpretari formelor? Interpretari, care in mana fratilor nostri primitivi,  s-au materializat in ce denumim acum ca “arta rupestra”?

Blitz sau lumina continua? Articolul precedent Blitz sau lumina continua?
COLOSSEUM-ul din Roma Articolul urmator COLOSSEUM-ul din Roma