Recent am vizitat, în cadrul unui showroom din București, ce comercializează aparatură foto, o expoziție a fotografului Claudiu Guraliuc. Pe Claudiu Guraliuc îl cunosc, virtual vorbind și îi urmăresc evoluția de ceva vreme. Dânsul fiind din Cluj, așteptăm cu nerăbdare ocazia să văd și ceva material, fizic.

 Lucrările lui au ceva aparte: eclerajul, compoziția, tonalitatea, teatralitatea personajelor, discursul artistic trădează faptul că autorul are simțul barocului în sânge. Totul este metodic studiat și pus la punct cu precizie chirurgicală, autorul preia controlul total al cadrului. Nimic nu este întâmplător.  Lucruri care te fac să te întrebi dacă nu cumva ai de a face cu o pictură (sau cel puțin o reproduce) a maeștrilor din trecut și nicidecum cu o fotografie.

Ambianța expozițională

Revenind la expoziție, primul instinct a fost să ating efectiv pânză pe care acestea erau printate. Am omis în a menționa faptul că imaginile erau printate pe canvas,  dimensiune medie și montate pe șasiu de lemn.  Totul la linie, canvasul și printul de o calitate extraordinară așezat pe șevalet elegant pentru suport.

Chiar și un ochi antrenat, putea fi indus în eroare la prima vedere. Știu că nu este cea mai bună abordare, însă am atins pânza, tocmai pentru a mă convinge că textura era din print și nu prin tehnică impasto.

Totuși ceva nu era la locul lui. Sevaletele acelea elegante erau amestecate printre aparaturi foto. Din zona rucsacelor, a trepiedelor sau a blitz-urilor de studio foto reieșea câte o compoziție ce mai degrabă face trimitere către peretele unui salon de castel de secol XVII. Asta producea o stranietate a trăirii mele estetice.

Relația imagine-spațiu

Acesta relație este intens teoretizată și practicată în mediile de specialitate. Muzeele de artă, galeriile își repartizează foarte bine zonele de expunere în funcție de școală de pictură, stilul artiștilor și epoca în care au fost realizate lucrările. Nimic nu este aleator totul este atent selecționat.

Imaginea poate înnobila sau din contra degrada ambianța unui spațiu prin expunere.

Aducând o operă consacrată într-o zona a „profanului” îi vom distruge autoritatea. O capodoperă de secol XIX, nu va avea un impact cu mult mai mare decât un graffiti bine “tras” într-o stație de metrou de la periferia unei citadele. 

Pentru a se putea manifesta în adevărata capacitate, imaginea de artă trebuie plasată într-o zona pregătită în acest sens. Arta are nevoie de un context și de un spațiu adecvat de expunere,  altfel își disipă mesajul.

În încheiere

Cu toate că în mediile artistice contemporane, este la căutare o altfel de estetică, mi-ași fi dorit ca pe viitor să văd, prin galerii sau muzee de artă recentă din București, lucrări ale lui Claudiu.

Interesantă și de apreciat inițiativa celor de la Photosetup. Mult succes Claudiu Guraliuc pe viitor și așteptăm noi expoziții.

• Adreseaza un comentariu cancel

  Salvează-mi numele, emailul și site-ul web în acest navigator pentru data viitoare când o să comentez.