Opus Caementicium si modul roman de  a construi

„Opus Caementicium„, denumit si beton roman, este un material de constructii utilizat in Roma Antica si celebru pana in zilele noastre, datorita rezistentiei sale.  Opus caementicium incepe a fi utilizat pe scare larga de romani in construcții începând din secolul al II-lea î.Hr.

Acest ingredient inovator reprezinta secretul din spatele marilor edificii, lasate mostenire posteritatii, de catre stramosii nostri romani.

Se compune dintr-un agregat de mortar și pietre și chiar pozzolana în scop hidraulic și datorită caracteristicilor sale a asigurat durabilitatea în timp a monumentelor romane încă existente. Formula betonului armat roman impiedica formarea crapaturilor si infiltrarea umezelii.

Modul roman de a construi: mai repede, mai ieftin, mai practic

Constructia cu ajutorul betonulul turnat in cofraje, devanseaza tehnicile de constructie precedente, de traditie greco-egipteana, in care pentru constructia edificiilor era necesara o relocare uriasa de resurse calificate: mesteri pietrari, sculptori, arhitecti,ingineri, parghii uriase pentru ridicarea materialelor etc.

Personal, vad gandirea romana o este una oportunista, orientata catre finalitate fara a face risipa inutila de resurse. Spun mai mult oportunisti decat inovatori, deoarece romanii au cautat sa preia tot ce era mai bun de la popoarele cucerite. Ce nu au putut lua fie au inrobit fie au distrus. Putine sunt in istorie inventiile „pur” romane.

Natura practica a civilizatiei romane face ca sa para invechita sculptarea cu dalta in piatra. De fapt cine mai are timp de asa ceva cand imperiul creste intr-un mod ametitor!

Acum betonul poate fi turnat in cofraje de catre personal aproape necalificat: muncitori de rand, sclavi sau chiar ostasi aflati in campanie militara. Tehnica care scade timpul de executie, costurile si aplicatiile tehnologiei: tehnica betonului armat este utilizata pe scara larga in tot imperiul de la edificiile religioasa, la arta monumentala, constructiile publice sau rezidentiale.

Romanii se dezvolta atat de orizontala cat si pe verticala, sunt primii in istorie care ridica primele blocuri de apartamente pentru locuinte, inalte de sapte-opt etaje, blocuri cunoscute in istorie ca si “insulae”.

Cele mai importante vestigii arhitecturale complexe iau astfel nastere: Colosseum, cladirea Partheonului – cea mai veche cupola din beton armat din lume.

Construciile din beton necesita decorare!

Suprafetele rezultate din modul de constructie roman sunt neregulate, rugoase, inestetice si necesita finisari suplimentare: decorul (fresca, mozaicul, placarile cu materiale scumpe etc.). Poate de aici putem identifica germenii care au dat fortele poporului italian de a stapani cu maiestrie tehnicile de decoratiuni fine: marmura, mozaicul, fresca , stucco, fresca etc.

Decorul poate fi de doua feluri:

• decor pavimentar aplicat pe suprafetele orizontale;
• decor parietal: aplicat suprafetelor verticale;