Baiatul Kritios – Tranzitia de la arta arhaica la arta clasica – Clasicitiatea timpurie

# titulatura de „Primul nud frumos din arta”

Opera statuara “Baiatul din Kritios” a intrat in patrimoniul istoriei artei sub titulatura de “primul nud frumos din arta”. Acesta formulare ii apartine istoricul de arta britanic, Kenneth Clark.

Statuia a fost realizata in jurul anului: 480 I.H si in prezent este expusa la Muzeul  Acropole (Noul Muzeu Acropole) din Atena.

# nasterea din propia cenusa

Insasi intamplarea prin care aceasta statuia s-a pastrat este deosebita, deoarece statuia a fost la un pas sa dispara pentru totdeauna din istorie!

Intamplarea face ca succesul pastrarii vine tocmai dintr-o tragedie: invazia persilor in Grecia si devastarea Atenei.

Ironia face armata de ocupatie persana incepe sa distruga ceea ce nu poate fura, iar artefacte de genul, considerate fara o valoare materiala (nefiind realizate din materiale pretioase) erau pur si simplu aruncate.

Parerea mea personala este ca invadatorii persi, au asociat aceste statui cu obiectele religioase  fie cu reprezentarile unor elite a societatii grecesti. Religia grecilor din acea perioada presupunea reprezentarea zeitatilor sub forma statuara, fie prezentarea la templu cu diferite statui, sub forma de dar adus zeilor. Din acest considerent multe opere au fost vandalizate si aruncate in gropi comune. Au vrut sa dea un exemplu,  o lovitura sub centura, un gest de umilinta dat poporului grec!

Sa nu uitam ca ne aflam pe taramul unde s-a nascut tragedia si a fost la nivel de arta, pe taramul eroilor si al mitologiei. Statuia Kritios naste, asemeni lui Phoenix, din propria “cenusa”.

Pastrarea, chiar si fragmentara a acestei opere nu reprezinta un impediment a ai admira frumusetea formelor si a proportiilor.

DE CE ESTE ATAT DE IMPORTANTA ACEASTA STATUIE?

# tranzitia de la perioada arhaica la perioada clasica

Statuia Baiatul din Kritios este iconica pentru studiul evolutiei istoriei artei deoarece prin acest exemplu palpabil, putem distinge tranzitia de la perioada arhaica catre perioada timpurie a clasicitatii grecesti. Fenomen de o deosebita importanta in lumea artei: Revolutia artei grecesti sau „Marea desteptare„.

Statuile arhaice, spre exemplu statuile Kouros si Kore (exemple foto mai jos), aveau o asprime specifica, o lipsa a gratiei personajelor. Preocuparea fata de anatomie aproape ca lipseste, nu sunt definite bine proportiile trupului uman, incheieturile etc.

img Kouros si Kore „Doamna din Auxxere „

Arta statuara produsa in perioada arhaica se apropie de arta mesopotamiana si egipteana. Sentimentul general,  transmis de aceasta statuie este aceluia unui “surus arhaic”, un suras impietrit in timp, care nu transmite nici o emotie concreta.

Din acest considerente tindem, aproape involuntar sa plasam aceste realizari artistice parca undeva la “periferia” lumii noastre, pe care o definim ca europeana, civilizata.

Arta clasica reprezinta o evolutie, o mai buna reprezentare a gratiei,  a naturalismului. Sculptura blockstil, specifica perioadei arhaice este depasita, mainile personajui numai fac corp comun cu restul trunchiului.

In formularea acestei ipoteze mizez pe faptul ca baiatul Kritios ar fi avut cel putin una din maini la o oarecare departare de corp.

Quintilian, inca din perioada Antichitatii,  remarca o distintie clara intre maniera “aspra” a sculpturii arhaice si “dulceata” sculppturii clasice.

# canonul frumusetii

Sculptura semnalizeaza instalarea canonului frumusetii,  ce apropie de ideea de frumos pe care o acceptam astazi, mult mai mult decat stilul arhaic care i-a precedat. Varsta care il intereseaza pe sculptorul clasic este aceea a desavarsitei tinereti.

Canonul frumusetii clasice grecesti va fi reluat si exploatat la maxim de si artistii Renastetii din secolele ce vor veni.

Lumea greaca, mai cu seama clasicitatea Greciei Antice  este un fundament al artei Occidentale. Arta europeana se cladeste peste piatra de temelie mostenita de la greci.

De fapt istoria artei a atribuit perioadei clasicitatii greco-romane si ulterior a Renasterii perioadele de maxima crestere a maiestriei tehnice din domeniul artelor.

Felul nostru de a privi, de analiza si de a interpreta frumosul isi are radacinile in mostenirea clasica greco-romana.

# deschiderea catre cunoastere

Artistul grec al perioadei clasice manifesta un interes aparte pentru studiul anatomiei umane. Apar in opera sculpturala articulatiile care iti confera senzatia ca pot pune in miscare corpul. Structura osoasa, musculatura este studiata si redata in volum.

Mai tarziu in perioada clasica, sculptorul Pitagora este considerat cel dintai ce a evidentiat, in piatra venele si arterele corpului omenesc.

Frumusetea redata in arta, a fost atinsa de catre arstistii greci doar cercetare, prin cunostiinte temeinice si o atenta observare a naturii.

# gratia

Postura in care este redat personajul, finisarile fine, atentia asupra trasaturilor particulare, modul in care este interpretata lumina, astfel incat sa fie distribuita uniform pe tot corpul, confera o gratie aparte artei din perioada clasica.

INTRODUCEREA POSTURII CONTRAPPOSTO

Baiatul Kritios este prima opera cunoscuta ce introduce pozitia contrapposto. Simetria si vederea din fata, pe care foarte greu o intanlim in realitate si care fac lucrarile arhaice sa para artificiale,  este depasita.

Greutatea este distribuita pe un singur picior de sprijin. Acesta postura afecteaza intrgul corp aflat in repaos. Linia soldului si a umerilor  numai este una dreapta, genunchii nu se mai aliniaza.

Toate aceste considerente fac ca personajului sculptat  sa fie una veridic, iluzia vietii este astfel mai optimista.

Prin contemplarea acestei statui, avem exemplul vizul prin care arta statuara a clasicitatii grecesti castiga in fata artei arhaice prin frumusete, sinceritata si emotie.