Expusa la Muzeul Luvru din Franta, este reprezentarea unei statui de tip Kore (statuie independentă a unei fecioare, folosita in scopuri religioase/ritualice). A primit apelativul “Doamna din Auxerre” deoarece a fost redescoperita intr-un depozit dintr-un muzeu al localitatii Auxerre (Burgundia), Franta.

Statuia este de origine cretana, executata in jurul anilor 650 – 625 i. e. n.  Judecand dupa unele ipoteze ale istoricilor de arta si ale arheologilor, probabil ar fi fost realizata pentru a fi depusa intr-o necropola.

Parerile despre rolul sirurilor de statui “Kore” sunt inca disutate: de la utilizarea in necropole si pana la depunerea acestora in temple, ca ofranda, fie ca reprezentari de fecioarelor aflate slujba zeilor (posibil preotese). Nici eu nu pot intra in mai multe detalii,  deoarece experienta mea, in ceea ce priveste rolul exact al Kore-lor, este una limitata. Generic vorbind, rolul acestora tinea de registrul ritualului si al religiei.

Modul in care “Doamna din Auxerre” a ajuns pe teritoriul Frantei este deasemenea cufundat in mister. De fapt, prin deductie putem intui traseul acesteia,  “setea” puterilor imperiale de artefacte istorice egiptene, cretane sau grecesti: Imperiul Roman, Imperiul Bizantin, Otoman, Marea Britanie, Franta ce au “vaduvit”  Egiptul, spatiul Greciei insulare si continentale de importante opere de patrimoniu artistic.

INFLUENTELE ARTEI  MESOPOTAMIENE SI ALE EGIPTULUI ANTIC

Statuia poarta inca amprenta traditiei egiptene si mesopotamiene, aflandu-ne in plina perioada arhaica de creatie.

Elemente de morfologie egipteana si mesopotamiana:

• formele geometrice “severe” ale anatomiei;
• surasul arhaic al personajelor;
• tiparul geometric al parului;
• tiparul geometric, prezent pe vesmantul fecioarei;
• forma ochilor migdalati;
• formele simbolice de reprezentare a individului in lipsa cunostiinte de anatomie;
• maniera “aspra” specifica genului acesta de statui;
• forma greoaie a trunchiurilor, rigiditatea articulatiilor;

# particularitati ale spiritului creator de esenta pre-greceasca

Daca acordam o atentie asupra bratelor, vom distinge o particularitate specifica artei arhaice pre-grecesti: desprinderea bratelor de trunchi.  (tranzitia de la blockstill catre sprestill).

Interventiile in canonul egiptean si oriental:  prin  care artistul grec va mai ridica un brat, va mai flexa un picior, va mai rasuci putin torsul, va mai intoarce capul  pana cand operele produse de mainile si daltile maestrilor greci vor ajunge sa aiba un aspect mai stilizat, mult mai natural.

Aceste modificari care vor avea un aport considerabil in definirea propriului stil artistic grecesc, revolutia clasicitatii si stapanirea realitatii (MIMESIS-ul grecesc).

Scurte concluzii

Genul acesta de opere stautare marcheaza perioada in care arta greaca isi  incepea drumul cladirii propriei traditii artistice.  Doamna din Auxerre documenteaza in piatra eforturile artistice creatoare si de cercetare ale artistilor pre-greci.

Cercetarea genul acestora de piese constituia o sursa pretioasa de identificare a traiectorii artei grecesti din perioada arhaica. Sunt dovezile palpabile ale metamorfozelor artei, mostenite din Egipt si Mesopotamia, preluata de minoici si pe temelia careia grecii de dupa invazia dorienilor incep sa isi cladeasca propriile valori.